Gest lipsit de empatie al Ministrului Apărării Naționale față de un adevărat ostaș în slujba țării

„Totul a inceput cu un telefon primit in urma cu o luna de la lt-col. X de la Centru militar sector 3, prin care eram anuntat ca dom ministru al apararii doreste sa-mi acorde o distinctie militara.

Toate bune si frumoase pana azi dimineata cand telefonic am fost invitat sa ridic „premiul”, profund emotionat ca un elev in prima zi de scoala am zis prezent.

Am semnat si primit medalia si diploma de atestare pe holul de la intrare, si cam atat a constat marele eveniment.

Dom’ ministru daca tot doriti sa faceti ceva, macar faceti-o intr-un mod demn si onorabil, asta daca tot doriti sa apreciati munca unor oameni care au servit patria in anumite conditii speciale, in care dumneavoastra si multi altii nu ati fi in stare.” -Cristi Roșu

„Jur credinta patriei mele Romania, jur sa-mi apar tara chiar cu pretul vietii Jur sa respect legile tarii si regulamentele militare. Asa sa-mi ajute Dumnezeu.” Juramantul cadrelor armatei a adus fior de emotie in fiecare dintre noi, fie traind aievea ori indirect, am constientizat legamantul lor infint, fata de tara, sacrificiul suprem. Ii iubim si-i veneram. Dar cand isi servesc patria si se intorc cu sanatatea ciuntita cum recationam? Poate unii dintre noi ne regasim in cele ce urmeaza mai jos.

Lovit de malarie si HIV. Cristian Rosu are 43 de ani si este diagnosticat seropozitiv HIV. In anul 1995 era subofiter al Armatei Romane, intr-un batalion cu destinatie speciala. Ultima misiune pentru el a fost in Angola – Misiune de Mentinerea Pacii. Malaria l-a rapus de doua ori in cele noua luni petrecute departe de casa.
A fost tratat in conditii indoielnice. In aprilie 1996 s-a intors in Romania, iar dupa trei zile de la sosire, a fost internat de urgenta, diagnosticat ulterior, din nou cu malarie. Pe perioada spitalizarii i s-au facut o serie de analize, printre care si testul HIV. Cristian a aflat ca este seropozitiv, dupa externare, intr-o vizita la unitatea de care apartinea. La poarta l-a intampinat un coleg spunandu-i: “Bai sidosule vezi ca esti asteptat la infirmerie.” La vremea aceea, rezultatul analizelor fusese transmis catre unitate. Se pare ca persoane neautorizate au citit raportul medical. Asa se face ca 800 de colegi ai subofiterului stiau ceea ce el nu aflase inca. Imaginati-va socul trait.

Rosu Cristian este trecut in rezerva din randul fortelor armate.

In acte se mentioneaza: “Boala contactata in timpul obligatiunilor militare, inapt pe timp de pace, apt pe timp de razboi.”

A doua sansa. O alta lovitura este divortul inaintat de sotie, o despartire nu tocmai amicala. Fiica de trei ani a familiei Rosu este incredintata fostei sotii. Prietenii din viata lui se cern. Ati putea crede ca e un om ditrus din punct de vedere emotinal. Nu, nu este asa. Intodeauna viata compenseza pe cei puternici. In decembrie 1998, cu ocazia unei intalniri a membrilor asociatiei o intalneste pe Raluca, si ea diagnosticata seropozitiv HIV. Intre ei se leaga o prietenie care mai apoi se transforma intr-o relatie conjugala armonioasa.
“Ea este izvor, eu fluviul care se revarsa domol”, povesteste cu umor subofiterul in rezerva. Raluca este cea care se ocupa de starea perfecta in care l-am gasit pe iubitul ei. Are grija ca el sa nu “sara” tratamentul zilnic, tine locul soferului si-l sprijina in realizarea hobby-urilor. Cristian a vandut locuinta proprietate personala, din Bucuresti si s-a mutat la 30 de km distanta de capitala. In momente de ragaz se dedica gradinaritului si viticulturii. Atributiile gospodariei sunt impartite astfel: el gateste, afirma ca este cel mai bun bucatar, ea se ocupa de restul treburilor. Presedinte UNOPA – Uniunea Nationala a Organizatiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA, Vicepresedinte COPAC – Coalitia Organizatiilor Pacientilor cu Afectiuni Cronice din Romania si Presedinte „NOI SI CEILALTI” sunt functiile detinute de Cristian Rosu. Ma asteptam sa intalnesc un om sobru, dezgustat de problemle intalnite la tot pasul. Cu placuta surprindere am constat ca are un umor debordant, e dedicat in ceea ce s-a implicat si argumenteaza ca toate reusitele sunt ale echipelor cu care lucreaza. Recent a solicitat un nou sediu pentru Centrul de Informare si Consiliere HIV/SIDA „NOI SI CEILALTI” Bucuresti “.
A primit un spatiu cu aspectul unui vagon urias. Prin investitie personala l-a amenajat, transformandu-l in birouri utilate conform standardelor europene. Cativa colegi din asociatie i s-au alaturat in munca de renovare.

Ingijiri paleative intr-un conac. Povestea de viata a lui Cristian Rosu este impresionanta, dar el nu se considera cu nimic deosebit. Este preocupat de semenii sai mai putin norocosi. Are un vis de indeplinit pentru multi dintre cei diagnosticati cu boli cronice, aflati in stadii terminale sau in momente de cadere alerta a sanatatii. Domnul Rosu a indentificat ruinele unui conac in comuna Hotarele, Judetul Giurgiu. A solicitat in custodia organizatiei aceste ruine cu scopul de a reconstrui conacul, dupa proiectul original, si de a-l pastra intact. Pe o perioada determinata doreste sa-i dea destinatia unui centru pentru ingrijiri paleative.
Nu va cheltui banii statului pentru proiectul descris mai sus, nu face altceva decat sa salveze patrimoniul comunei respective de la o disparitie iminenta. Satenii observa cum oamenii nevoiasi descompun constructia, ce a mai ramas din ea, insusindu-si materialele. “Ingrijirile paleative trebuie sa se desfasoare intr-un ambient prietenos, indepartat de poluarea oraselor, cu un spatiu generos de relaxare in natura”, a tinut sa precizeze Cristian.

Respectul de sine. Despre respectul de sine, urmarile pe care le lasa boala asupra celui diagnosticat cu o boala grava si problemele apartinatorilor cei afectati vorbesc vait emotionati. “Dezvoltarea sectorului destinat ingrijirii paleative este impetuos necesar in Romania deoarece in ultimii ani a crescut incidenta cancerului, afectiunilor cardio-vasculare, cerebrovasculare, precum si incidenta afectiunilor neurologice. In prezent sunt des intalnite cazurile de bolnavi incurabili, aflati in stadii avansate sau terminale, ingrjiti acasa de familie, cu totii, confruntandu-se cu probleme complexe. Familia nu poate tine locul preotului, psihologului, asistentelor si mai ales medicului specialist. Respectarea demnitatii umane este necesara atat in timpul vietii active cat si in momentele de restriste”, a conchis Cristian Rosu. Daniela Tontsch

Roșu Cristian nu este un general ca domnul Ciucă. Nici candidat la prezidențiale sau parlament. Poate dacă ar fi sost așa, acest articol nu ar fi apărut. Este un plutonier major cu onoare, ceea ce pentru un jurnalist reprezintă extrem de mult în zilele noastre.

“Stateam in corturi, fara plase sau sprayuri de tantari. Era plin de insecte. Din cauza lipsei echipamentelor de protectie, m-am imbolnavit de malarie de doua ori si am fost spitalizat in Angola”, povesteste presedintele UNOPA. De aici a pornit calvarul barbatului: “In spital, mi s-au facut perfuzii si injectii, fara permisiunea mea insa. Asa am contactat virusul”. Din cauza bolii, Cristian Rosu a fost trimis in tara, unde a avut o ultima cadere de malarie. “Mi s-au facut din nou analize si s-a descoperit ca sunt seropozitiv. Cumplita veste mi-a dat-o loctiitorul comandantului, care nu s-a sfiit sa tipe in gura mare ca am HIV. Cand m-a chemat sa-mi dea vestea, mi-a spus „Bai, sidosule, treci la infirmerie!””, ne spune Cristian Rosu.A doua lovitura a venit la scurt timp: “Dupa ce a aflat de boala mea, sotia a divortat”. Cristian Rosu s-a recasatorit, cea de-a doua sotie fiind si ea seropozitiva, arată ziarul Libertatea

Ce a făcut Cristian Roșu după aflarea acestor vești ?

Dacă pe un om obișnuit veștile de acest timp îl terminau repede, totuși luptătorul din el nu s-a dat bătut. A trecut în linia întâi a luptei persoanelor seropozitive. Este unul din cei care au contribuit decisiv la elaborarea legilor persoanelor cu dizabilități, 448/2006. Pentru oameni ca el, nu prea este timp.