Adolescentă : „A mai trecut o zi și n-am făcut ce mi-a zis mama”

Doamnă, vă rog, credeți-mă pe cuvînt, eu port des blugi rupți. Priviți-mă, sunt vulgară și indecentă? Am scris cinci cărți fără să ies din blugii rupți. Spuneți-mi, vă par vulgară și indecentă? Credeți că am ajuns așa de rău din cauza blugilor? Moda se schimbă și e doar modă. Așa le place lor acum, asta nu îi face nici vulgari, nici indecenți. Știți ce am făcut eu acum cîțiva ani cînd fiica mea cea mare a fost certată că poartă (la liceul de arte, unde ar trebui încurajată creativitatea) niște pantaloni-fustă cu turul foarte jos? M-am dus la școală îmbrăcată exact la fel, să îmi apăr copilul, fiindcă am crezut în el.- Petronela Rotar.   

*******************************

O prietenă îmi povestea că are o fiică adolescentă cu care nu reușește să se înțeleagă. Indiferent ce i-ar spune mama să facă, fata refuză. Dacă mama îi cere să-și demachieze fața la sfârșitul zilei, fata nu ascultă.  Merge la culcare cu tot fondul de ten pe care și l-a pus dimineața pe față, ca să acopere… coșurile. Și apoi iese din cameră „victorioasă” că „a mai trecut o zi și n-am făcut ce mi-a zis mama”.

Atunci când rostești copilul nu mă ascultă s-ar putea să crezi că vorbești despre o realitate. Iar eu îți spun că este doar o percepție. S-ar putea să vezi defectele tale în copilul tău și să proiectezi acele defecte ale tale asupra lui.

„Nu vedem lucrurile așa cum sunt, ci așa cum suntem noi.”

Prin urmare ia în calcul că s-ar putea să percepi lucrurile deformat, în funcție de cum ești tu.

Schimbă-te pe tine și s-ar putea să vezi copilul cu alți ochi.

In al doilea rând, atunci când spui copilul nu mă ascultă în mintea ta rulează un film cu tot ce face copilul de nu te ascultă. Acel film îți provoacă o emoție, adesea neplăcută. Cu cât vorbești mai mult despre acest lucru, cu atât atragi în viața ta și mai multă neascultare din partea copilului și crește acea emoție negativă.

În cărțile despre cum funcționează Legea Atracției Universale am învățat că filmul mental, asociat cu emoție, foarte puternică determină ceea ce urmează să se întâmple.

Prin urmare îți sugerez să schimbi filmul din mintea ta și cuvintele pe care le folosești.

Imaginează-ți cum este ascultător, cum face cu plăcere ceea ce-i ceri și simte bucurie, recunoștință legată de aceste filme noi pe care le creezi. Ca și când ar fi deja reale.

Este dovedit științific că mintea nu face diferența între o imagine reală sau una creată. Deci va crede că o imagine creată, este reală.

Iar filmele noi vor schimba și rezultatele.

Peste noapte? Uneori da, alteori nu.

Ai nevoie de răbdare, dar schimbând filmele și cuvintele pe care le folosești, poți să schimbi rezultatele.

Încearcă și-ai să vezi.

Probabul că îți spui, păi, dacă eu spun că este un copil ascultător, dar nu este, înseamnă că mint.

Eu îți spun că e foarte posibil să minți la prima variantă. Modul în care percepi copilul s-ar putea să fie o minciună, care ține de filtrele tale și proiecțiile pe care le faci.

Un citat spunea:

„Nu-ți numi copilul așa cum este ci cum vrei să devină.”

Când spui cuvinte frumoase, gen: Am un copil ascultător faci o dublă condiționare. Condiționezi mintea ta, să-l vadă altfel decât îl percepi acum, și mintea copilului care-i va determina comportamentul. Va deveni mult mai ascultător pentru ca să-ți demonstreze că este așa cum l-ai lăudat.  

 

Oferă-i copilului ceva ce-și dorește, ca recompensă pentru că face ce-i ceri

 

Ce-și dorește un adolescent?

Deși tânjește să fie iubit, vrea să i se satisfacă niște nevoi care țin de bani.

Cel mai frecvent scenariu pe care îl aud este:

Mama îi cumpără copilului ce crede că are el nevoie, apoi îi reproșează: Uite câte sacrificii fac eu pentru tine și tu nu mă asculți, mă faci de râs, nu înveți bla-bla-bla.

Ce înțelege copilul din ce i se spune pe un ton atât de cicălitor. Mama / tata nu mă iubește. Îmi cumpără aceste lucruri din obligație, din datorie.

Iată ce-ți propun.

Schimbă tactica. Normal că o să-i oferi copilului ce-și dorește, ce are nevoie, dar inversează procesul.

Să presupunem că își dorește o excursie / o bicicletă (poți înlocui cu ce vrei).

Faci următoarea înțelegere cu copilul.

Faci curat (de exemplu) în camera ta o săptămână și îți dau avansul pentru excursie / bicicletă.

Foarte probabil să nu să te creadă. Așa că, dacă termenul e mai îndepărtat, poți în prima săptămână să-l recompensezi zilnic pentru curățenia / ascultarea de care dă dovadă. Îți recomand să însoțești recompensa financiară cu cuvinte de laudă.

Pentru că azi ai făcut cutare și cutare (faptele bune pentru care îl lauzi), îți dau 5 lei, pune-i în pușculiță pentru a-ți plăti excursia / bicicleta.

Apoi, în săptămâna care urmează îi oferi recompensa la 3-4 zile, dar copilul să știe de această nouă modalitate de recompensare. De ce să schimbi? Ca să nu creezi tiparul că dacă zilnic face ceva, tot zilnic va fi recompensat. Îi poți explica cum ești tu plătit și apoi să ajungi să-l recompensezi la două sau trei săptămâni.

Dar această recompensă să nu fie însoțită de uite ce fac eu pentru tine și tu… bla-bla-bla, ci de laudă.

Ce se întâmplă?

Copilul va deveni motivat, din exterior (achiziționarea pe care o dorește), la început. Dar se mai întâmplă ceva.

Începe să audă cuvintele de laudă, în loc de reproșuri, aude tonuri de iubire și vede zâmbete pe fața părinților. Iar asta s-ar putea, ca pe termen lung să-l motiveze din interior. Și pe măsură ce tot aude cuvinte de laudă, s-ar putea să se simtă apreciat și să facă ce vrea părintele.

Zig Zigler a spus:

„Dacă vrei să obții tot ce-ți dorești, ajută-i pe alții să obțină tot ce-și doresc.”

Ce-și dorește copilul adolescent?

Ceva pe care să cheltuiască bani.

Ce-ți dorești tu de la copil?

Să te asculte.

Pune în fața copilului ce-și dorește (visul / dorința /nevoia lui), spune-i că-l poate obține DACĂ face acel lucru mic pe care i-l ceri. Apoi ține-te de cuvânt.

 

Roagă-te!

 

Rugăciunea fierbinte a mamei pentru copilul ei poate să schimbe comportamentul copilului.

Poate nu peste noapte.

Dar Dumnezeu nu trece cu vederea rugăciunea părinților pentru copii.

Vrei dovezi?

Citește viața Sf. Augustin, care în adolescență era un rebel și mama lui se ruga fierbinte la Dumnezeu ca să-l îndrepte. După câțiva ani, Dumnezeu i-a ascultat cererea și Augustin a devenit un mare propovăduitor al lui Dumnezeu și al credinței. Toate cărțile de credință ne spun că>

„Dumnezeu nu lasă să piară un fiu / fiică pentru rugăciunile părinților.”

S-ar putea să spui: Bine, dar eu nu vreau să-mi fac copilul sfânt și nici nu pot să aștept ani ca el să mă asculte.

Roagă-te, oricum! Poate că n-o să devină sfânt, și poate că n-o să treacă ani.

Dar poate că anii aceia trec oricum. Ce ai de pierdut dacă încerci?

 

Lucrează să elimini emoțiile tale.

Adolescentul trece printr-o perioadă de tranziție foarte tulbure și pentru el însuși.

Nimic nu mai e cum era, și nu se înțelege nici singur. De ce reacționează dintr-o dată, așa cum o face, deși înainte nu avea curajul?

Copilul suferă schimbări majore pe toate planurile. Pe plan fizic are o creștere intensă, pe plan emoțional trece ușor de la bucurie la tristețe și invers. Pe plan mental poate să acumuleze cantități mari de informații, dar și hormonal. Acum i se dezvoltă foarte mult glandele interne ale căror secreții îl face să se poarte atât de diferit.

Dintr-o dată, pare că lumea pe care o știa, așa cum o știa, se schimbă. Și dacă nu ai văzut filmul Inside out, îți recomand să-l vezi. E despre schimbările emoționale la adolescenți.

Este perioada în care:

• Nu mai ascultă de reguli pe care nu le înțelege. La el nu mai merge cu faci asta pentru că așa îți spun eu! Ci, trebuie să-i explici ce beneficii are el dacă face acel ceva.  Dacă obișnuiai să-i spui copilului ce să facă și el să se supună doar pentru că „așa-ți spun eu”, nu mai funcționează la el. Refuză să mai învețe, să-și mai facă ordine în cameră, să se demacheze, să dea muzica mai încet, să se îmbrace cu ce le spune mama sau tata, să-și facă prieteni după placul părinților  etc.
• Își consideră părinții depășiți. Este auzit frecvent spunând părinților că: „Ce știi tu? Nu mai e ca pe vremea ta!” Are impresia că le știe deja pe toate și toți adulții sunt proști, sau învechiți.
• Vrea să fie lăsat în pace. Își dorește să-și trăiască viața cum îi place lui, să încerce lucruri noi (chiar dacă sunt periculoase). Vrrea să fie el cel care decide ce este bine pentru propria lui persoană. Vrea să fie tratat ca un adult responsabil.
• Vrea intimitate. Nu mai acceptă să fie mângâiat de părinți în public, deși în intimitate tânjește să fie iubit de aceștia. În lucrurile lui personale nu mai umblă nimeni, decât persoanele în care el are încredere – și cu părere de rău, acele persoane nu mai sunt părinții.

Articol conceput de Fanica Rarinca

About The Author